Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Anul 1953 a adus şi unele modificări privind acordarea plăţii pe orele de zbor, care nu mai era fixă, ci în raport de orele zburate, pe tipuri de avioane. Astfel, piloţii care zburau avioanele reactive IAK-23 şi Iak-17, în simplă comandă sau ca instructor primeau suma de 25 de lei, iar ac elev în dublă comandă primeau 12,50 lei, indiferent de condiţii meteo, zi sau noapte, sau de înălţime. Cei care zburau avioane clasice cu piston nu erau plătiţi, iar piloţii care executau serviciul de luptă primeau 5 lei pe oră în poziţia gradul 1 şi 2,50 lei pe oră în gradul 2.
Din acest moment a apărut dorinţa de a zbura cât mai mult, mai ales de către piloţii cu mult antrenament, care executau aproape toate misiunile de zbor mai importante, în special pe IAK-23.

În cadrul pregătirii de zbor pentru piloţii din promoţia 1952, s-a impus, pe lângă trecerea pe avionul IAK-23 şi executarea unor exerciţii de zbor complexe ca: zonă acrobaţie, zbor în formaţie la mică şi mare înălţime, zbor instrumental, trageri foto şi luptă aeriană precum şi, obligatoriu, trageri în ţintă terestră şi la mansă. După aceasta se mai făcea o verificare teoretică privind tipurile de avioane străine – cunoaşterea caracteristicilor tactice şi tehnice de bord, încărcătura de luptă, modul de acţiune al acestora, apoi, pilotul respectiv era consemnat în Ordinul de zi pe unitate şi putea executa serviciul de luptă la aerodrom, ziua sau noaptea, în condiţiile meteorologice pentru care era pregătit.

La una din zilele de zbor, în care se executau trageri în ţintă terestră în poligonul de la Movila Miresei (Brăila), locotenentul Filipaş Moise a decolat cu avionul IAK-23 pentru executarea tragerii în ţintă terestră. La angajarea pe ţintă şi vizarea acesteia a intrat într-un nor pe la 5-600 de metri, iar după declanşarea focului loveşte o stână de oi ce se afla la circa 30-50 m în faţa ţintei, stână care semăna oarecum cu ţinta. Proiectilele de tun, de calibrul 23 mm, nu au produs decât pagube minore, de oarece conducătorul zborului în poligon, căpitanul Ghiur Apostică, a avut în atenţie (conform regulamentului) evacuarea ciobanilor şi a oilor.

Un alt episod s-a petrecut cu prilejul unui antrenament de zbor acrobatic la joasă înălţime executat de locotenentul major Petca Gheorghe, care la venirea la aterizare a raportat că are manşa blocată. A reuşit să piloteze cu ajutorul trimerului (compensator aerodinamic) aterizând pe trei puncte, deşapând roata de faţă. După aterizare a raportat că manşa a revenit la normal. Pe aerodrom se găsea, din partea C.F.A.M., generalul maior Constantin Şendrea, care a ordonat parcarea avionului pe un colţ al buzunarului, lângă avioanele din serviciul de luptă, să fie bine păzit. Inginerul regimentului Sărbu Teodor a afirmat că pilotul a fost obosit, motiv pentru care nu a executat aterizarea corect.

Generalul Şendrea a ordonat o comisie pentru verificarea comenzilor din zona profundorului în faţa căreia, tehnicul avionului locotenentul Sanislav Ioan a găsit o cheie fixă 9/11, care făcea parte din trusa sa, deci a avionului, şi a recunoscut că a fost uitată. De la ultimul control tehnic, executat cu câteva zile în urmă, avionul mai zburase şi cu alţi piloţi, deci înainte de acest episod. Locotenentul Sanislav Ioan a fost pedepsit disciplinar, cazul a fost prelucrat cu tot personalul, avioanele au oprite de la zbor şi controlate, după care activitatea de zbor a fost reluată.