Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Cea de-a doua misiune a fost de recepţionare şi omologare a primelor cauciucuri româneşti pentru avionul MIG-15. Cauciucurile au fost fabricate la Floreşti, fiind trei serii diferite. Încercarea acestor cauciucuri a fost făcută de locotenentul Filipaş Moise şi consta în executarea decolărilor şi aterizărilor, cu rulaj 180º după aterizare, folosindu-se frânele la maximum (faţă de zborurile obişnuite). Din cele trei serii, una singură a corespuns şi a fost omologată la 50 de aterizări. Celelalte au rezistat 5 şi respectiv 15 aterizări. La această misiune a participat şi locotenentul Opruţă Horia. Acesta fusese mutat pe aerodromul Ianca de la Craiova dupa ce intru-n zbor si-a pierdut orientarea si a aterizat fortat in Bulgaria.

În septembrie 1954, pista de la Ianca a necesitat reparaţii, motiv pentru care regimentul 172 a fost dislocat pe aerodromul Siliştea-Gumeşti, dislocarea făcându-se pe două eşaloane, un eşalon de zbor şi un eşalon rulant, pe calea ferată. La Ianca au rămas familiile şi un număr redus de personal.

Deplasarea s-a executat în bune condiţiuni, la fel şi instalarea pe aerodromul Siliştea-Gumeşti.

Piloţii au fost cazaţi în totalitate la infirmerie, iar personalul tehnic şi de stat major în cazarmă.

După cunoaşterea raionului de zbor, au început pregătirile pentru Ziua Aviaţiei, astfel că s-au executat antrenamente şi zbor de instrucţie concomitent. Participarea la ziua Aviaţiei cu formaţii de câte şi de câte 5 avioane, s-a desfăşurat fără probleme şi în bune condiţii. Aerodromul Siliştea-Gumeşti a însemnat pentru regimentul 172 Aviaţie Vânătoare, înregistrarea primelor evenimente de zbor. Astfel, în mai puţin de două luni, septembrie-octombrie, am pierdut doi piloţi, două avioane au fost distruse, iar unul avariat (rupt) la aterizare.

1 septembrie 1954, o zi de zbor de intrucţie, printre alte exerciţii de întrebuinţare în luptă, locotenentul Ioniţă Ioan şi locotenentul Ghiţun Ioan, au fost planificaţi să execute luptă aeriană individuală la înălţimea de 4.000 m, în zona Costeşti (lângă Piteşti).

Luptele aeriene se desfăşurau foarte dur, atât pe verticală cât şi pe orizontală (luptă aeriană câinească), rezultatele fiind consfinţite de filmul realizat cu fotomitraliera, după interpretarea căruia se acorda calificativul.

După concluziile comisiei de anchetă, a rezultat faptul că în timpul luptei aeriene, locotenentul Ghiţun Ioan, a rămas în limită de viteză la un viraj strâns, după care a intrat în vrie şi nu a putut redresa avionul. Nu a catapultat şi a luat contact cu solul. Aceasta a fost prima catastrofă de la înfiinţarea regimentului în 1951.

Pilotul era moldovean, dintr-un sat la est de Iaşi, pe malul Prutului. Afost transportat cu avionul LI-2, pilotat de căpitanul Bobaru Gheorghe (zis „Dricaru“).