Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Către sfârşitul anului activitatea de zbor a început să fie mai redusă, punându-se accent pe pregătirea militară generală şi de specialitate. Astfel, au fost organizate şedinţe de tragere cu armamentul de infanterie din dotare, sport, regulamente, pregătire tactică a aviaţiei şi a celorlalte categorii de forţe, cunoaşterea armatelor străine, în mod deosebit a modului de acţiune al aviaţiei, cunoaşterea categoriilor de aviaţie şi caracteristicile tehnico-tactice ale avioanelor străine, precum şi comparaţia cu posibilităţile de luptă ale aviaţiei noastre.

În paralel, bineînţeles, s-a desfăşurat şi învăţământul politico-ideologic prin expuneri, seminarii, verificări ş.a., deoarece se apropia sfârşitul anului şi odată cu acesta notările de serviciu.
Nu era neglijată nici activitatea cultural-educativă: baluri, filme, vizionări de spectacole şi alte asemenea activităţi.

În general lunile de toamnă, iarnă şi primăvară, erau lunile în care se luau concediile de odihnă, pe subunităţi, după cum am mai arătat.

Revelionul a fost organizat la Casa Armatei şi a fost foarte bine pregătit, putând să participe oricine, însoţit sau neînsoţit.

Anul 1955, a debutat tot cu căderi masive de zăpadă, astfel că activitatea de zbor a fost reluată abia prin luna februarie, la început cu piloţii cu vechime şi instructorii de zbor, apoi cu ceilalţi piloţi în raport de condiţiile meteorologice. Accentul pregătirii s-a pus pe zborul la înălţime, lupta aeriană, trageri la mansă şi ţintă terestră, zbor în formaţie, interceptări, precum şi zboruri de cooperare cu artileria antiaeriană din poligonul Capul Midia pentru care se actiona foarte mult în formaţie de celulă strânsă – făceam cel puţin câte două ieşiri, ceea ce însemna aproximativ 3 ore in aer.

Serviciul de luptă se executa prin rotaţie cu Regimentul 86 Av.V. (care a fost mai apoi dislocat pe Borcea, unde se află şi astăzi), atât ziua cât şi noaptea.

Ultimul zbor al regimentului 172 pe Ianca, a fost pe 3 mai 1955, după care, regimentul s-a mutat pe aerodromul Mihail Kogălniceanu. Unul din motivele mutării a fost fuga în Turcia a unui hidroavion He-114 de la Palazu Mare (unul dintre piloţi a fost locotenentul major Gornistu Constantin).

În vederea deplasării şi instalării pe aerodromul Mihail Kogălniceanu (MK), s-au organizat cu personalul navigant, pe 4 şi pe 5 iunie1955, cu un avion de transport LI-2, două zboruri de recunoaştere a aerodromului, cu aterizare pentru a cunoaşte pista de zbor, căile de rulaj, locurile de parcare pe escadrile, precum şi a cazărmii în ansamblu. Pe 6 şi 7 iunie 1955, s-a efectuat şi finalizat deplasarea şi instalarea pe noul aerodrom, cu întregul personal şi cu familiile acestora.

La acea data efectivul regimentului era cazat astfel: la Constanţa stătea personalul batalionului de deservire de aerodrom, deoarece majoritatea proveneau de la hidroaviaţie, care se desfiinţase; personalul tehnic necăsătorit la Palazu Mare, în localul fostului comandament hidro; personalul navigant necăsătorit, avându-l pe căpitanul Petca Gheorghe, la Ovidiu; tot în Ovidiu mai stăteau o parte din personalul tehnic căsătorit; comanda regimentului, personalul navigant şi tehnic căsătorit, la Mihail Kogălniceanu, în blocurile de la pădure. Existau două blocuri terminate şi unul în construcţie (a fost terminat în toamna lui 1955).