Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Deplasarea la şi de la unitate se făcea astfel: pe jos cei din MK; piloţii cu un camion Molotov; personalul tehnic cu un camion ZIS-150K; cei din Palazu Mare aveau un autobuz german LATIL, iar cei din Constanţa cu un autocamion Molotov şi un ZIS-150. deplasarea era dură şi anevoioasă şi dura între 30 şi 60 de minute (uneori mai mult), deoarece şoseaua Constanţa-MK nu era asfaltată (era drum pietruit, cu multe gropi, praf şi noroi), se mai aştepta şi la bariera căii ferate de la ieşirea din Ovidiu.

Avioanele erau dispuse în linie, de la hangar spre nord, începând cu grupul de comandă, apoi escadrilele I, II şi III către mijlocul aerodromului. Serviciul lucrări avioane s-a instalat în spatele hangarului.

Paralel cu activitatea de zbor, un efort deosebit s-a depus de către întregul personal, de la soldat la ofiţer, pentru realizarea căilor de acces din cazarmă, prin descărcarea şi împrăştierea din camioane a pietrişului şi a nisipului, care a fost apoi presat cu un compresor. De asemenea s-au realizat două bordeie în pământ, unul pentru materiale şi altul pentru personalul tehnic şi navigant cănd se venea la cunoaşterea avionului şi efectuarea lucrărilor regulamentare. Trebuie specificat că fiecare pilot avea avionul lui.

Ulterior, prin anii 1957-1958, au fost aduse trei barăci de la Capul Midia, câte una pentru fiecare escadrilă, iar materialele au fost depozitate în lăzile în care au fost aduse avioanele IAK-23.
Aerodromul nu dispunea de biută pentru reglarea armamentului, acest lucru se făcea la Bucureşti pe aerodromul Otopeni. O astfel de biută a fost amenajată în anul 1957, iar biute pentru parcarea avioanelor au fost amenajate abia prin 1969-1970.

Pe lângă misiunile de zbor obişnuite, un accent deosebit s-a pus pe zborul în formaţie mare (de patrule şi escadrile) cu decolări şi aterizări în formaţie, zbor deasupra Mării Negre, ca şi antrenamente şi zbor în formaţie cu prilejul zilei marinei. Se executa frecvent zbor în formaţie de escadrilă, precum şi atacuri clasice şi interceptări cu escadrila. La o zi de zbor organizată pe regiment, participau aproximativ 28-30 de avioane şi la un start se executau 50-60 de ore de zbor cu 80-90 de aterizări şi chiar mai mult. Una din misiunile regimentului a constituit-o zborul în formaţie de celulă, în poligonul de la Capul Midia, în vederea antrenării artileriştilor A.A., ce veneau din toată ţara. Aceste zboruri se executau de regulă la înălţimea de 4.000 m cu o viteză de 400 km/h. Tragerile se executau defazat cu exploziile laterale şi aproximativ la aceiaşi înălţime cu formaţia de avioane. În primii ani, avioanele erau urmărite cu lunete şi telemetre, apoi cu aparatura de radiolocaţie, iar declanşarea focului se făcea simultan, ceea ce însemna că se trăgea un număr de 8 proiectile de până la 85 mm. Exploziile apăreau de regulă în partea stângă, deoarece se zbura de la nord către sud. Ele erau urmărite şi numărate, când erau foarte aproape, aveau culoarea negru-cenuşiu închis şi în centru, explozia se vedea ca o minge de fotbal de culoare roşie-vişinie. De multe ori acestea nu se vedeau, iar echipajele deveneau încordate, până se ieşeau din zona respectivă – în principiu erau zboruri cu multe emoţii. Ca urmare a desfiinţării aviaţiei Hidro de la Palazu Mare, au fost preluate şi misiunile lor, ceea ce însemna multe zboruri pentru şi în folosul marinei militare, inclusiv zborurile legate de ziua marinei.

Alte misiuni importante executate de regiment în acea vreme, pe lângă zborurile în formaţii mari şi luptele aeriene la toate înălţimile, au constituit executarea tragerilor reale. În ţintă terestră se trăgea în poligonul amenajat la Fântânele, iar tragerile la manşă, se făceau în zona litoralului, către Gura Portiţei.
În principiu, fiecare pilot trebuia să execute, în mod obligatoriu, în fiecare lună, următoarele misiuni sau exerciţii:

  • zonă acrobaţie, indiferent de înălţime;
  • tragere în ţintă terestră, tragere cu armamentul de bord la manşă;
  • o luptă aeriană, cu celula, patrula sau escadrila;
  • un zbor la mare înălţime, individual sau în formaţie;
  • un zbor deasupra mării sau instrumental.