Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

După cum ştiţi în acea perioadă nu existau frigidere. Aşa că baza tehnică aducea de la Taşaul, când lacul era îngheţat, cantităţi însemnate de gheaţă, care erau depozitate, învelite în paie într-un bordei sub pământ. Această gheaţă era folosită vara. Astfel, la popotă existau nişte butoaie de lemn, în care era o serpentină din ţeavă de plumb, la capătul căreia era un robinet – butoaie care se umpleau cu gheaţă şi astfel asigurau răcirea alimentelor. Vara, la zbor aveam un alt butoi care se umplea cu gheaţă, mai mare, în care era amplasat un ghium cu robinet.

Activitatea de zbor a fost reluată aproximativ la 15 ianuarie 1956. Ţin minte că ziua de 31 ianuarie a fost o zi ca de primăvară şi s-a jucat fotbal pe terenul din spatele hangarului vechi, însă spre seară a început vântul astfel că pe 1 februarie s-a instalat viscolul. De la blocurile din pădure se putea circula doar pe jos, însă drumul spre Constanţa era blocat de troiene. Evident pista de zbor, bretelele şi toate căile de acces erau acoperite cu zăpadă. Deszăpezirea se făcea manual şi cu cele câteva utilaje care existau. La această activitate, care a durat aproape toată luna februarie, am fost ajutaţi de efective mari ale unităţii de infanterie.

Zborul a fost reluat abia la începutul lunii martie. De menţionat că la nivelul anului 1956 în înzestrarea regimentului existau aproximativ 36 de avioane Mig-15 (S-102), 3 UTI-MIG-15 dublă comandă, 3 avioane Iak-11 şi un avion de legătură Fieseler Fi-156 Storch.

Un eveniment deosebit s-a întâmplat în luna martie , la solicitarea unor superiori pentru executarea unei misiuni umanitare. Astfel căpitanul Vas Zoltan a primit misiunea să se deplaseze cu avionul Fieseler Storch la Sulina, pentru a aduce la spitalul din Constanţa o femeie gravidă care era în dificultate. Deoarece zborul s-a făcut după amiaza, spre amurg, pilotul a ales pentru aterizare un teren cu stuf dar … stuful era în apă …, astfel că a trebuit să rămână în avion toată noaptea. A doua zi a fost ajutat de pescari, care l-au dus cu barca la Sulina, de unde cu vaporul a ajuns la Tulcea. Vreo două zile nu s-a ştiut nimic de soarta pilotului. Ulterior, avionul a fost demontat, îmbarcat pe un vapor şi transportat spre Constanţa. În timpul deplasării avionul (care era din placaj şi pânză) a luat foc de la o scânteie ieşită din coşul vaporului şi nu a mai putut fi recuperat.

În principiu, planul pregătirii de luptă în zbor cuprindea cam aceleaşi exerciţii şi misiuni ca cel din anul precedent, bineînţeles funcţie de nivelul de pregătire al fiecărui pilot, punându-se accent pe zborul în formaţie şi pe cel de luptă cu trageri în ţintă terestră în poligonul de la Fântânele şi trageri la manşă în zona Gura Portiţei.
Ca urmare a activităţii intense de zbor, la unele avioane resursele la motor şi celulă erau pe terminate. Aceste avioane erau duse în zbor la URA- Bacău (Uzina de Reparaţii Avioane), pentru reparaţii şi revizie, după care se executa contrarecepţia în zbor, acolo la uzină, apoi erau transportate la unitatea de bază. Pentru aceste misiuni, de transport şi contrarecepţie, piloţii erau numiţi prin Ordin de Zi.

Paralel cu activitatea de zbor, a continuat construirea clădirilor pentru diverse utilităţi necesare în unitate, cum ar fi: infirmeria, atelierele de tâmplărie, croitorie şi cismărie, remizele pentru parcul auto ş.a.

Încălzirea iarna se făcea cu lemne care erau aduse cu trenul la rampa unităţii de unde erau transportate cu autocamioanele la depozit, situat între infirmerie şi depozitul de alimente
În comuna Mihail Kogălniceanu începe construcţia noilor blocuri de locuinţe şi a centralei termice.

Pe timpul verii am continuat antrenamentele la Mamaia cu mijloacele de salvare pe mare, precum şi antrenamentele pentru lansările cu paraşuta, care se făceau dintr-un avion de transport JU-52. aceste lansări se făceau deasupra aerodromului cu aterizarea pe pista de rezervă şi pe terenul agricol din apropiere.

Şi în ce priveşte organizarea regimentului au apărut modificări. Astfel comandantul unităţii, maior Păduraru Gheorghe a fost înlocuit cu maiorul Antohi Virgil, Şef de Stat Major a fost numit căpitanul Titi Gavrilă, iar la Batalionul de Deservire Aerodrom a fost numit căpitanul Stanciu Ioan.