Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Anul 1958, reprezintă perioada în care s-au produs cele mai importante evenimente pentru ţară, pentru popor şi armată şi, în special pentru aviaţia de vânătoare, dar şi pentru celelalte categorii de aviaţie. Până în vara lui 1958, pe lângă comandanţii de U. Şi M.U. erau numiţi consilieri sovietici care aveau în general gradul de colonel. Erau foarte bine pregătiţi profesional, în special piloţii, erau de clasă şi stăpâneau foarte bine zborul, erau la curent cu războiul modern din acea vreme. Am avut ocazia să zbor cu un colonel din divizia de la Bucureşti, erou al Uniunii Sovietice, care luptase şi în Coreea. A fost un zbor cu un UTI-MIG-15, de control ca instructor în acrobaţie la 8.000 m, eu aflându-mă în cabina din spate.
Pentru a se asigura plecarea sovieticilor din ţară, s-au luat măsuri secrete. Astfel s-a anunţat prezenţa Mareşalului Jukov, aşteptat la Bucureşti, dar care a ajuns intii la Constanţa unde avea un Comandament deosebit de important.

Cu o zi înainte de sosire au fost controlate toate mijloacele P.N.A., de transmisiuni şi pază, care au fost preluate de militarii sovietici sosiţi pe aerodromul Mamaia-Sat (pe acest aerodrom ei aveau o unitate de legătură cu ţara şi cu Moscova, dotată cu avioane IL-14 şi IAK-12). În ziua în care s-a anunţat sosirea mareşalului Jukov, programul unităţii a fost suspendat, dar toţi eram prezenţi la unitate. Ordinul era să stam în încăperi, să nu fie nimeni afară. Circulaţia şi paza era asigurată de sovietici pe tot traseul până la Constanţa. Sosirea pe aerodrom s-a făcut cu un avion IL-14 care a fost parcat pe buzunarul de nord, unde era amplasata patrula sovietică cu avioanele Il-28. După oprirea motoarelor şi coborârea din avion, au fost îmbarcaţi în mai multe autoturisme Pobeda, toate cu perdele, astfel că nu s-a ştiut în ce maşină era mareşalul. Intr-un interval de aproximativ două ore, s-a reîntors şi a decolat spre Bucureşti. După aterizare a fost data şi la radio instiintarea despre sosirea mareşalului. Ulterior a fost dat un comunicat prin care se anunţa plecarea definitivă a militarilor sovietici din ţară, inclusiv a consilierilor.

Ca urmare a plecării sovieticilor, Regimentul 206 de pe Otopeni şi Divizia de la Bucureşti Otopeni au fot dislocate pe Borcea. Comandant al Diviziei a fost numit generalul Tâu Ion, Şef de Stat Major maiorul Zărnescu Gheorghe şi Locţiitor pentru zbor colonelul Gherghina Gheorghe. Divizia avea în subordine Regimentul 172 de pe Mihail Kogălniceanu.

Aerodromul Mamaia-Sat, după plecarea sovieticilor, a fost desfiinţat iar terenul a fost arat şi redat agriculturii.

În locul patrulei de Il-28 sovietice a fost dislocată o patrulă de IL-28 românească, comandată de căpitanul Pop Ludovic, destinată atit pentru zborurile în folosul artileriştilor care executau trageri în poligonul de la Capul-Midia, cit şi pentru alte misiuni, de cercetare , zboruri drept ţinte aeriene pentru antrenarea aviatorilor din aviaţia de vânătoare.

În toamna anului 1958, s-a pus un accent mai mare pe zborul în condiţii meteorologice grele ziua, iar noaptea în normale şi în grele. Era o perioadă de trecere la zborul de noapte şi de formarea de instructori de noapte. În cadrul escadrilei a III-a se executa zbor după cursul de pregătire de luptă şcoală, exerciţiile de zbor se făceau separat, în special cele de acrobaţie.
Un eveniment deosebit are loc pe 3 decembrie 1958, când s-a organizat zbor de zi pe regiment. Era o zi cu condiţii meteo normale, cu o vizibilitate destul de bună.

Paralel cu activitatea de zbor, comanda regimentului a fost supusă unui control, aş spune de rutină, pe probleme de ordine interioară. Controlul era condus de comandantul diviziei, generalul maior Tâu Ion, iar la inspecţia cazărmii a fost însoţit şi de comandantul regimentului, maiorul Târnăveanu. Au fost constatate mai multe neajunsuri, în special la grupurile sanitare de la dormitoarele militarilor în termen, de care s-a făcut mult caz, iar comandantul regimentului a fost foarte sever observat de general.