Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Comandantul regimentului era planificat şi la zbor, având ca misiune un zbor în formaţie de patrulă. El era cap, iar coechipier îl avea pe locotenentul major Toma Dumitru. Prezentându-se la avion într-o stare nefavorabila, la urcarea in cabina, din greşeală, a declanşat comanda paraşutei, care s-a deschis. I s-a adus o altă paraşută, s-a instalat în avion şi a cerut permisiunea de pornire. Conducător de zbor era maiorul Enache Ion. După primirea aprobării de rulaj, nu a mai respectat regula de a rula pe bretelă pentru a intra normal la pistă , spe la sud, ci a rulat pe pământ direct la locul de decolare. După aşezarea formaţiei, a cerut aprobarea pentru decolare. În timpul decolări, fiind sub influenţa nervilor, a desprins avionul MIG-15 în limită de viteză şi, pe la o înălţime de 20-30 m, s-a răsucit pe dreapta în semitonou, spre coechipier, după care a luat contact cu pământul aproximativ la travers bretela de nord . A luat foc. Pompierii au stins focul şi l-au scos din avion, dar decedase. În acel moment, căpitanul Filipaş Moise, avându-l ca elev pe locotenentul Costache Dumitru intr-un zbor cu cabina acoperită (era un exerciţiu de zbor instrumental), naviga spre radiofarul îndepărtat şi se afla la verticala aerodromului.

Maiorul Târnăveanu Ovidiu a fost înmormântat, cu ceremonialul militar regulamentar, în comuna natală Uioara, de lângă Sighişoara.

A urmat, numirea unui nou comandant, în persoana locotenentului-colonel Făgădaru Nicolae, care avea o pregătire militară bună, era deasemenea si un bun zburător. Din păcate în faţa activiştilor de partid nu a avut personalitate, fiind supus organului de partid. Aceasta şi faptul că şi-a format o echipă de conducere dură şi cu mai puţină diplomaţie , a creat multe nemulţumiri în rindul personalului navigant şi tehnic.

Anul 1958, a însemnat o activitate de zbor destul de bună, zburându-se între 60 şi 100 de ore de pilot, făcându-se progrese în ceea ce priveşte zborul în condiţii meteorologice grele ziua şi noaptea.

După sărbătorile de iarnă, crăciun, anul nou, Sf. Ioan, regimentul şi-a reluat activitatea de zbor, în raport de starea vremii.

Pe lângă activitatea de zbor, în primăvară a început reamenajarea căilor de acces din unitate, prin pregătirea şi asfaltarea acestora.

Tot în acest an , Nodul de radiolocaţie de la Palas-Constanţa a fost adus în unitate, iar în punctul de comandă s-a amenajat o cameră cu aparatură de radiolocaţie cu I.O.C. (indicatoare de observare circulară), care primeau date de la staţiile de radiolocaţie P-20 (RL-20) şi de la PRV-9 (R.S.) pentru determinarea înălţimii de zbor, ceea ce a asigurat dirijarea în mai bune condiţii a zborurilor pe traiecte, cât şi a dirijările la interceptare. Şeful Punctului de Comandă a fost numit căpitanul Cocea Victor, un foarte bun profesionist ca navigator la IOC. La fel de bun navigator la IOC era şi căpitanul Costea Petre, fost zburător pe MIG-15.