Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Tot în primăvara anului 1959, s-au finalizat lucrările la montarea celor trei barăci din lemn, destinate celor trei escadrile, amplasate în spatele liniei de avioane, în ordine de la sud spre nord astfel: Escadrila I-a lângă comandament, Escadrila II-a la mijloc, iar Escadrila III-a lângă punctul de comandă. Aceste barăci aveau mai multe încăperi şi ofereau condiţii mult mai bune decât bordeiele, mai ales iarna. Patrula de IL-28 era parcată pe buzunarul de la nordul pistei şi folosea clădirea destinată serviciului de luptă.

De asemeni, tot în primăvara anului 1959, s-a inaugurat cu prilejul zilei de 8 martie, Casa Armatei, cea dintre blocuri, prin organizarea unui „MARE BAL“, la care a participat şi personalul de la regimentul de infanterie cu familiile. După deschidere, la Casa Armatei se organizau lunar astfel de baluri, cu tombolă, muzică, mâncare, etc. În cursul săptămânii aici rulau filme artistice şi documentare (ce rulau şi în oraşul Constanţa), erau mai multe cercuri pe diverse tematici, o echipă artistică, cercuri pentru copii şi multe alte activităţi. Tot în această perioadă s-au mai construit blocuri de locuinţe cu încălzire centrală.

Activitatea de zbor s-a desfăşurat conform planificării anuale, cu misiuni de cooperare cu marina şi artileria, precum şi cu aplicaţiile la care participau unităţi de aviaţie din URSS şi din Bulgaria, cu decolări şi aterizări, de şi pe aerodromurile de cooperare din ţară şi din străinătate. Un accent deosebit se punea pe aterizarea pe aerodromul Borcea, care era destinat ca aerodrom de rezervă pe timpul zborului, aceasta cu scopul ca în caz de necesitate, piloţii să poată ateriza pe alt aerodrom în condiţii de securitate, fără probleme. În acest sens erau incluse şi aerodromurile Ianca şi Alexeni.

De remarcat faptul că, de la data de 1 noiembrie 1959, Regimentul 172 Av.V. îşi schimbă numele în Regimentul 57 Aviaţie Vânătoare, denumire ce o păstrează până în anul 1995 când, odată cu reorganizarea armatei române, regimentul este restructurat în două componente: Grupul 57 Av.V. (numai cu personalul navigant) şi Baza Aeriană 57 (cuprinzând toată tehnica de luptă, precum şi toate mijloacele de deservire).

Anul 1959, se încheie cu rezultate bune şi foarte bune, îndeplinindu-se planul de zbor (care era sarcina de bază) şi crescând numărul de piloţi de clasă, în special pe condiţii meteorologice grele ziua şi noaptea.

Ca în fiecare an, după sărbătorile de iarnă, odată cu disponibilitatea pistei în raport cu zăpada, activitatea de zbor se reia, până în luna mai când se întrerupe orice activitate pe o perioadă de 30 de zile, timp în care are loc o nouă reorganizare în cadrul C.A.A.T. (Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului).