Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Odată cu această reorganizare s-a efectuat şi prima reducere de cadre militare din armată şi, firesc, şi din aviaţia militară. Cadrele care erau trecute în rezervă (la pensie nu prea era cazul întrucât marea majoritate aveau vârste sub limita pensionării), beneficiau de următoarele avantaje: asigurarea unei locuinţe în garnizoana dorită; un an de zile primeau lunar aceiaşi sumă de bani (solda); după trei luni de la trecerea în rezervă se puteau încadra în producţie (serviciul fiind asigurat); pentru cei încadraţi care aveau salariul sub solda avută în armată, pe durata unui an diferenţa era achitată de la Ministerul Forţelor Armate.

După această reorganizare, s-a reluat activitatea de zbor, neplăcut a fost faptul că s-a executat foarte mult zbor în dublă comandă. Subordonarea era la Ploieşti, ceea ce însemna un intermediar pentru aviaţie. Comisiile de control şi inspecţii erau incadrate cu personal care nu era specializat in aviaţie şi necunoscând specificul armei, aprecierile acestora nu aratau realitatea existenta in regiment.

Tot în acest an a demarat proiectul de construcţie a celor două cazărmi (dacă le putem denumi aşa), pe latura de est a pistei cea destinată artileriei de apărare AA, una de 37 mm şi a doua de 57 mm. De asemeni a început construcţia biutelor pentru amplasarea cabinelor de emisie a staţiilor de radiolocaţie.

Vara anului 1960 a însemnat şi instalarea primului cort de Comandament, în faţa hangarului vechi, pe pământ, lângă bretela de rulaj a aeronavelor civile. La început, conducerea zborului a fost mai dificilă datorită faptului că era pentru prima dată când trebuia făcută coordonarea cu aviaţia civilă, controlorii de trafic fiind alături de conducătorul de zbor militar.

A fost proiectată şi construită aerogara cu turnul de control al aviaţiei civile (proiectul era asemănător cu cel al gării C.F.R.-Constanţa). Paralel cu aerogara, a mai fost realizată o bretelă de rulaj şi o platformă pentru staţionarea aeronavelor civile (ulterior a fost mărită până la ceea ce există astăzi).

Odată cu înfiinţarea Aeroportului, activitatea de zbor a început să fie mai dificilă, deoarece avioanele militare erau toate la bretele de la sud, unde era şi serviciul de luptă (instalat pe buzunar), ceea ce presupunea o dirijare corectă la sol şi mai ales în zbor.

După ce a fost dat în exploatare turnul de control al aviaţiei civile, conducătorul de zbor militar, cu echipa de start (ajutor CZ, navigator, cronometror, meteorolog, observator), care aveau destinat spaţiul lor, alături de controlorii de trafic aerian civil, treaba a început să meargă mai bine.

Tot pentru aeroport a început şi construcţia depozitului de carburanţi, lângă depozitul militar.

Pentru zborul în condiţii meteo grele ziua şi noaptea, în prima fază au fost folosite radiofarurile militare, ulterior au fost instalate şi cele civile, iar funcţionarea lor se făcea prin alternanţă, câte 24 de ore fiecare, iar pentru noapte se folosea balizajul militar.