Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

În această perioadă s-a renunţat la toate bordeiele şi barăcile din spatele liniei de avioane şi s-au construit remizele cu mai multe camere, destinate personalului tehnic – acesta a devenit foarte numeros prin numărul mare de maiştri militari de aviaţie incadrati in regiment.

Anul 1970 a însemnat şi desemnarea Regimentului 57 ca unitate de protocol, care să reprezinte aviaţia militară din România. Una dintre primele vizite la nivel înalt a fost din partea Armatei Chineze. În acest scop a fost amenajat biroul comandantului, ca salon de primire, aducându-se mobilierul, precum şi covorul roşu de la salonul oficial de la Băneasa.

Tot în 1970, se schimbă comanda regimentului. Astfel colonelul Tătăranu Ioan, este numit comandantul Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu“ de la Boboc, iar noul comandant al Regimentului 57 este numit locotenent-colonelul Rus Iosif, avându-i ca locţiitori pentru zbor pe colonelul Rădulescu şi pe colonelul Hada Aurel. Noul comandant era tânăr, cu o experienţă de zbor bogată, fiind foarte bine pregătit, bun gospodar. A avut probleme deoarece era mai tânăr faţă de mulţi subordonaţi direcţi. În perioada cât a fost comandant, regimentul a cunoscut o activitate intensă pe linie de zbor. Astfel s-a organizat un exerciţiu de mare valoare la vremea respectivă, şi anume scoaterea rapidă a forţelor şi mijloacelor de sub loviturile inamicului, cu decolare în timp scurt şi aterizare pe aerodromul de rezervă Borcea. Acest exerciţiu a fost ultimul organizat in regiment si in aviatia militara.

În paralel s-a modernizat aviaţia civilă, aerogara şi în mod special pista de decolare-aterizare, s-a mărit platforma de staţionare a avioanelor civile. Modernizarea pistei de zbor a avut două etape. În prima etapă s-a îngroşat cu cca. 40 de cm de beton, iar în a doua s-a prelungit cu încă 1 km., ajungând la 3.500 m. Apoi a fost modernizat balizajul şi odată cu acesta a fost modernizată uzina electrică, care a fost cedata Aviaţiei Civile.

Astfel, în perioada 1970-1975, regimentul a fost dislocat temporar pe aerodromul Borcea, cu majoritatea avioanelor şi a tehnicii, precum şi a personalului, însă dirijările la interceptare se făceau din PC şi PD-urile regimentului, PC de la MK şi PD de la Mangalia şi Sulina ( PD de la Sf. Gheorghe a fost mutat la Sulina).

Tot în aceşti ani s-a construit parajetul pentru pornirea avioanelor la activitatea de zbor, s-a construit o nouă clădire pentru serviciul de luptă şi pentru personalul navigant ce participa la zbor, vechea clădire de la sud fiind deasemenea cedată Aviaţiei Civile.

Pe baza planului întocmit de locotenent-colonelul Teodorescu Costel şi locotenent-colonelul Pop Aurel s-a făcut clădirea destinată pentru pregătirea personalului navigant. Până la această clădire, pregătirea se făcea în două dormitoare ale militarilor în termen. Tot acolo era şi simulatorul KTS-4 (MIG-21), care ulterior a fost mutat în noua clădire (prin 1987-1988, simulatorul a fost mutat la Câmpia Turzii – regimentul de la Luna).

Tot în această perioadă au fost înălţate biutele de la poligonul din capătul de nord al pistei, destinat pentru reglarea armamentului de bord, dar şi pentru executarea tragerilor cu armamentul de infanterie. S-au construit biutele destinate adăpostirii avioanelor în caz de necesitate şi, în mod experimental, primul mini-hangar acoperit cu beton şi pământ, tot în partea de nord, la capătul bretelei de rulaj. Au mai fost construite două adăposturi antiatomice, unul pentru personalul navigant şi unul pentru personalul tehnic, cu mobilier şi tot ce era necesar.
Începând cu anul 1973,regimentul a primit mai multe vizite ale unor delegaţii străine, conduse de inalte personalităţi. Au fost efectuate multe zboruri de recunoaştere sau de cunoaştere a aerodromului de către aviaţia sovietică sau bulgară.