Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

A început o muncă asiduă, în vederea montării şi asamblării avioanelor, atât de specialiştii sovietici cât şi de români, astfel că, în jurul datei de 20 iunie 1951, toate avioanele au fost asamblate – inclusiv cele 13 avioane IAK-23 din al doilea lot.

Zborul inaugural a fost pe 26 iunie 1951, fiind executat de comandantul regimentului, căpitan Răican Aurel, acest zbor fiind executat în faţa Ministrului Forţelor Armate, general Emil Botnăraş, a Şefului Direcţiei Politice a Armatei, general Nicolae Ceauşescu, precum şi a altor demnitari şi militari.

Cu prilejul acestui zbor, maiorul Răican Aurel devine primul pilot militar român care a zburat în România, pe aerodromul Ianca, avionul de vânătoare cu reacţie IAK-23, fiindu-i înmânat un stilet aurit pe care a fost gravat următorul text: „Maiorului Răican Aurel, pilotul român care, primul, a zburat pe un avion de vânătoare reactiv“.

Ziua de 26 iunie 1951 marchează şi schimbarea denumirii Diviziei 3 Aviaţie de Vânătoare în Divizia 97 Aviaţie de Vânătoare (denumită şi Gheorghe Gheorghiu Dej) a cărei comandă a fost următoarea:

  • Comandant – lt. colonel Vasile Cosma;
  • Aparat politic – căpitan Dragomir Gheorghe;
  • Şef Stat Major – maior Vasile Trifan.

Sediul diviziei era pe aerodromul Ianca şi avea în compunere:

  • Regimentul 11 Aviaţie Vânătoare reactivă;
  • Regimentul 12 Aviaţie Vânătoare reactivă;
  • Regimentul 14 Aviaţie Vânătoare reactivă.

După acest zbor inaugural, cu sprijinul instructorilor sovietici, ca şi a tehnicienilor, a început activitatea de zbor care, în principiu, se desfăşura cu o zi de pregătire preliminară pentru zbor, de către personalul navigant şi nenavigant, precum şi a pregătirii aeronavelor pentru zbor. Deservirea activităţii de zbor era asigurată de un Batalion de Asigurare care era în subordinea Diviziei, regimentul, în această perioadă, nu dispunea de un astfel de batalion.

A doua zi se executa zbor, care consta în principiu din ture de pistă cu avionul IAK-17 dublă comandă, pentru acomodarea personalului navigant cu zborul pe pista betonată şi pregătirea pentru zborul pe un avion cu motor reactiv. Avionul de luptă IAK-23 era numai de simplă comandă, avea un motor cu reacţie tip RD-500 (o copie a motorului Rolls Royce Derwent) ce asigura 1.590 CP la 14.000 ture/minut, dispunea de două tunuri calibru 23 mm cu câte 60 de proiectile fiecare, aparat de ochire pe fix şi giro, două rezervoare suplimentare în vârful planurilor, era echipat cu aparatură pentru zborul în condiţii meteo grele, ziua şi noaptea, dezvolta o viteză de 960 km/h, având un plafon de 12.000 m.