Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI

R 57 Av. V. a fost prima unitate din România “inspectată” de OSCE. Vizita OSCE a decurs foarte bine. Nu au fost puse prea multe întrebări – erau mai mult curioşi să vadă cine suntem, cum supravieţuim şi probabil să priceapă cam ce fel de aliati le-am putea fi. Tragerile în poligon au fost executate exemplar de piloţii R 57 Av. V. Alături de acestia au mai tras în ţintă terestră piloţii de pe IAR – 93 Craiova. Pe 15 mai 1995 OSCE şi-a încheiat vizita.

În data de 16 mai 1995 a venit ordinul de desfiinţare a R. 57 Av. V. şi de înfiinţare a Grupului 57 Av. V. şi a Bazei 57 Aviaţie. La comanda Grupului 57 Av. V. a fost numit comandorul Toma Ioan iar la comanda Bazei 57 Aviaţie locotenent – comandorul Durlea Norel, fost Şef al Statului Major al regimentului. S-a crezut că ideea este să se treacă la fosta organizare a aviaţiei militare din perioada celui de-al doilea război mondial dar realitatea avea să demonstreze cu totul şi cu totul altceva. La 1 iunie 1995, pe malul mării, în faţa sediului SMFN, comandantul Grupului 57 Av. V. primeşte noul drapel de luptă.

Situaţia se înrăutăţea de la o zi la alta. Nu se mai aloca combustibil suficient pentru pregătirea de luptă în zbor. Piloţii îşi menţineau cu greu nivelul de clasificare. Starea de pregătire pentru luptă a unităţii era profund afectată. Separaţi în Grup de Zbor şi Bază Aeriană a fost mai uşor pentru cei cu putere de decizie şă desfiinţeze unităţile. Ba mai mult un general, şi acela de aviaţie, a putut să afirme: “Dacă va izbucni un război, vom pregăti atunci piloţi pe aeronavele supersonice.”

Cu toate că era un fost zburător, ne întrebăm dacă a înţeles ceva din rolul aviaţiei militare şi mai ales din rolul şi locul aviaţei supersonice?

Toate aplicaţiile şi antrenamentele în zbor executate în cooperare pe aerodromul Mihail Kogalniceanu – Constanţa au demonstrat un lucru. Atenţia de care se bucura avionul MIG – 29 în rândul piloţilor militari din occident şi din SUA. Piloţi din Franţa, Olanda, Grecia, Italia, SUA au dorit să execute misiuni de luptă în zbor, în comun cu MIGul – 29. Noi românii le-am oferit cu zâmbetul pe buze misiuni de cooperare cu MIGul – 21 modernizat. O parte din piloţii Grupului 57 Av. V. şi-au continuat antrenamentul în zbor pe L – 39, la Centrul de Aplicaţie Bobocu, alţii au acceptat să zboare MIGul – 21 modernizat la Borcea. Nu mai avem avioane MIG – 29 dublă comandă, cu care să ne antrenăm în zbor. Nu mai existau piese de schimb.

La MIGul – 29, conductele de petrol care se fisurau (confecţionate din aliaj de aluminiu) se sudau la un centru al sistemului de irigaţii din Dobrogea. Inginerii, tehnicienii, maiştrii militari ai Bazei 57 Aviaţie au făcut imposibilul ca să mai „agonizăm” câteva luni. Măsurile de reducere – desfiinţare a armatei erau umilitoare. S-a înţeles că aceleaşi procedee de desfiinţare aplicate în ţara vecină Bulgaria au fost aplicate şi în R. 57 Av. V. Aceeaşi paşi în reforma de desfiinţare a aviaţiei bulgare au fost făcuţi şi pentru desfiinţarea aviaţiei române.

La 15 iunie 2001 comandorul Toma Ioan şi comandorul Plăpană Aurel, Şeful de Stat Major al Grupului 57 Av. V. îşi depun rapoartele de trecere în rezervă. Datorită noului ştat de încadrare impus, peste 60 de cadre militare cu funcţii cheie în unităţi sunt obligate să îşi depună în această perioadă (iunie 2001) documentele de trecere în rezervă. La comanda Grupului 57 Av. V. este numit comandorul Luchian Victor.

Majoritatea unităţilor şi subunităţilor de artilerie antiaeriana şi de radio locaţie din Dobrogea se desfiinţează. Tehnica de luptă este adusă şi depozitată în Baza 57 Av. Tot în această perioadă se desfiinşează şi regimentul de elicoptere dislocat pe Tuzla. Tehnica de luptă, personalul navigant, sunt încadraţi în Baza 57 Av. – Mihail Kogălniceanu.