Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Personalul tehnic şi nenavigant aveau deasemeni popote separate, normele fiind de 3800 de calorii – pentru personalul tehnic şi 3200 – pentru cel nenavigant.

Personalul mai beneficia şi de Ordinul 50 al Ministrului Forţelor Armate, generalul Emil Bodnăraş şi de cartele de diferite alte tipuri. Alimentele erau în principiu repartizate să asigure patru mese pe zi (dimineaţa, gustare, prânz şi seara), la plecare în concedii ele erau asigurate de orice unitate militară din ţară, pe baza bonului de subzistenţă.

Privind soldele – ele erau în principiu de la 650 lei, cât avea un comandant de pluton, respectiv pilotul, până la 1200 lei pentru cei de la eşalonul superior şi cu grade mai mari. La acestea se mai adăuga şi misia de zbor care, pentru pilotul simplu era de 200 lei şi creştea pentru fiecare funcţie cu câte 50 lei, deci un pilot ridica lunar 1450 lei.

Echiparea era cea prevăzută în normele de echipare, pentru toate cadrele şi pentru toţi militarii în termen.

Personalul navigant dispunea de echipament de zbor format din: combinezoane de piele cu dublură de blană, costume de piele şi blană tip Mociorniţa compuse din: pantalon, hanorac şi scurtă de piele, cizme îmblănite, mănuşi îmblănite şi neîmblănite, căşti de zbor cu blană şi fără blană, combinezoane de doc pentru vară.

Personalul tehnic avea la rândul său, salopete, şube îmblănite şi cizme îmblănite.

Militarii în termen aveau de asemeni ţinuta de protecţie cu salopetă, erau încadraţi pe diferite funcţii cu specific tehnic. Unii erau mecanici sau chiar tehnici de avion, deoarece executau 3 ani de serviciu militar, timp suficient pentru a fi şcolarizaţi corespunzător. Erau foarte puţini care nu ştiau carte, însă o parte din ofiţeri se ocupau de şcolarizarea lor, până la nivelul clasei a IV-a, pentru care primeau certificate de studii.

Revenind la activitatea de bază a regimentului – zborul – trebuie să arăt că s-a continuat executarea activităţilor ce asigurau zborurile de instrucţie, pentru creşterea nivelului de pregătire, ziua şi noaptea în toate condiţiile meteorologice, precum şi pentru participarea la parada militară cu prilejul zilei de 23 august 1952.

O altă activitate principală a fost formarea de instructori de zbor români, în vederea primirii promoţiei 1952 de ofiţeri piloţi .

Promoţia 1952 de piloţi, repartizată la R.172 Av.V., cuprindea 18 ofiţeri de la Şcoala Militară de Aviaţie Nr. 1 Tecuci şi Nr. 2 Focşani, care fuseseră brevetaţi pe avionul IAR-80. Sarcina principală a comenzii regimentului era deosebit de importantă deoarece trecerea pe avionul de luptă de vânătoare reactiv, era încă o noutate, mai ales din lipsa documentaţiei în limba română.
Primirea piloţilor din promoţia 1952, s-a făcut în condiţii deosebite, în sensul că au fost foarte bine cazaţi, în blocurile de lângă unitate, asigurându-se toate cele necesare, inclusiv mobilierul, energia electrică, apa şi lemnele, fiind asigurate gratuit. De asemeni, au fost asigurate cartelele de alimente şi îmbrăcăminte, iar pe lângă acestea, o dată pe lună era asigurat, pe bază de tabel, transportul cu două camioane a unor produse alimentare şi textile (suplimentar), evident contra cost.