Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Odată cazarea personalului navigant şi tehnic, şi cu asigurarea hranei făcută, au fost constituite două grupe de pregătire pentru cunoaşterea tehnicii din dotare. Astfel a fost constituită Grupa 23, ce cuprindea un total de 50 de piloţi din toată Divizia 97, dintre care 18 erau ai Regimentului 172 Av.V. Această grupă era comandată de căpitanul Popa Mihai, avându-l ca ajutor pe locotenentul major Bunea Dumitru şi mai cuprindea un număr de ofiţeri de diferite specialităţi – în calitate de profesori, precum şi un număr însemnat de instructori de zbor: cpt. Cioponea Rocica (care era şi comandantul escadrilei I-a), lt. Petca Gheorghe (navigatorul şef al regimentului), lt. maj. Faifer Nicolae, cpt. Bălan Ioan şi alţii.

Cursurile erau destinate cunoaşterii avioanelor din dotare – PO-2, IAK-11,IAK-17, IAK.23, iar durata era în raport de tipul de avion. În paralel cu executarea cursurilor s-a început şi activitatea de zbor – cunoaşterea raionului de zbor, cu avionul PO-2 şi apoi cu avionul IAK-11, până în luna decembrie 1952.

Celălalt personal al regimentului era angrenat în formarea de instructori de zbor, şi în asigurarea serviciului de luptă (pe aerodromul din Ianca şi Deveselu, ziua şi noaptea). De asemenea se executau lupte aeriene, trageri în ţinte terestre şi la mansă, zboruri în formaţie la toate înălţimile şi, în mod deosebit, la înălţimi mari şi în stratosferă.

Trebuie menţionat faptul că, în luna noiembrie 1952, a fost hotărâtă dislocarea Regimentului 135 Aviaţie Vânătoare Reactivă pe aerodromul din Caransebeş. Din motive de securitate şi secret (Jugoslavia nu reacţiona la directivele Moscovei) s-a hotărât ca transportul avioanelor IAK-17 şi Iak-23 să se facă pe calea ferată, cu două garnituri de trenuri militare, iar deplasarea s-a făcut pe timp de noapte.

Întregul personal al R.172 AV.V. (de fapt tot personalul Diviziei 97) a participat la demontarea şi îmbarcarea la rampa de cale ferată, operaţiune care s-a desfăşurat pe un timp deosebit de friguros.

Pe timpul activităţilor de zbor s-au produs şi incidente de zbor (mai mari sau mai mici) – iată unul dintre ele: În timpul unui zbor de recunoaştere a raionului de zbor cu un avion PO-2, pilotat de lt. Cociş Ludovic în cabina din faţă şi lt. maj. Dobrescu Nicolae în cabina din spate. În timpul zborului cel din spate îi cere celui din faţă să îi dea portharta pentru documentare (harta de navigaţie), în momentul când cel din faţă a întins mâna cu harta către cel din spate, curenţii de aer au smuls-o. Piloţii au urmărit-o şi pentru că harta era în regim secret, au hotărât să o recupereze şi au aterizat pe o mirişte alăturată. După aterizare, Cociş Ludovic găsind un cal în apropiere, l-a încălecat şi a plecat să recupereze porthartul. În acest timp Dobrescu a vrut să pregătească avionul pentru decolare şi a muşcat cu elicea un răzor de pământ rupând-o. PO-2 ne-având radio la bord nu au putut comunica. Au fost însă descoperiţi de un alt echipaj format din lt. Filipaş Moise şi lt. maj. Zăpârţan Gheorghe, care s-au întors la aerodrom (erau tot cu PO-2), au raportat ceea ce au văzut şi astfel a fost trimisă o maşină cu o elice nouă, cu personalul tehnic necesar pentru înlocuirea elicei deteriorate şi aducerea avionului la aerodrom. Cei doi nu au fost pedepsiţi disciplinar!?