Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare

Odată cu venirea iernii, în urma viscolelor şi a zăpezii destul de mare, pista a devenit impracticabilă pentru zbor, motiv pentru care întregul personal de pe aerodrom a participat le deszăpezire, în schimburi ziua şi noaptea. Deszăpezirea se executa manual, cu lopata şi cu câteva camioane cu lame şi cu autogredere. În acea perioadă nu existau freze sau alte mijloace. De regulă, se făcea o fâşie necesară decolării şi aterizării, precum şi scoaterea în evidenţă a balizajului, pentru prima urgenţă, cea a serviciului de luptă.

În principiu, odată cu venirea primăverii şi a reluării intens a activităţii de zbor, programul regimentului pe durata unei săptămâni era următorul:

LUNI – după raportul de dimineaţă, în primele 2-3 ore se executa, cu regularitate, pregătirea politico-ideologică cu toate categoriile de militari (se citeau materiale cu caracter politic – care erau o înşiruire de mai multe citate sau articole apărute în diferite ziare, cărţi reviste, broşuri, opere ale lui Lenin şi Stalin, ale lui Marx şi Engels – de regulă fără pauză, iar la sfârşitul şedinţei se indica bibliografia pentru săptămâna următoare (bibliografie ce cuprindea un volum mare de studiu şi o mare pierdere de timp, ceea ce pentru piloţi era „neconvenabil“ din punct de vedere al profesiei – nu ajuta cu nimic la cunoaşterea tehnicii sau la executarea zborului).

Între orele 10.00-15.00 se executa pregătirea pentru zborul de a doua zi, care cuprindea: primirea misiunii, a tipului şi numărului de avion, a instructorului de zbor, a persoanei care conduce zborul şi sarcinile ce le avea legate de zbor, cronometror, ajutor de conducător de zbor, responsabil cu gazeta de zbor.

Piloţii nu erau scutiţi nici de celelalte servicii ca: ofiţer de serviciu pe unitate, gărzi, patrula de garnizoană, sau chiar de serviciu la bucătărie, astfel că, de regulă, în fiecare săptămână executau cel puţin unul din aceste servicii, bineînţeles pe lângă serviciul de luptă (alarmă).

După primirea misiunilor de zbor, se notau pe un carneţel calculele de navigaţie şi se executa o oră de antrenament la cunoaşterea semnelor (alfabetului) morse, care aveau o importanţă deosebită în acordarea frecvenţelor la staţiile de radioaducere, care erau necesare pentru zborul respectiv. O altă oră se executa la cunoaşterea cabinei şi se simulau toate operaţiunile ce urmau a fi executate pe timpul zborului, inclusiv cazuri speciale. În situaţia că se executau lupte aeriene sau zboruri în formaţie, pregătirea se făcea, după caz, în sală, afară sau chiar la pistă. La formaţiunile mari (de escadrilă) se făceau repetiţii şi la convorbirile radio, punându-se accent deosebit pe decolare care se executa, de regulă, în formaţii de celulă sau patrulă) şi venirea la aterizare (individual sau în celulă) în raport de antrenament sau mărimea formaţiei.

La sfârşitul pregătirii se executa verificarea, care era consemnată în documentaţia pentru zborul ce urma să se execute, după caz pregătirea putea să fie prelungită, până se epuizau toate problemele impuse de natura misiunilor.